În loc de bun venit

Cu toţii simţim nevoia să discutăm. Nu neapărat despre ceva anume. Pur şi simplu să vorbim. Despre lucruri care ne frământă pe noi. Sau care îi frământă pe alţii. Lucruri vesele şi triste. Lucruri care nu ne aparţin doar nouă. Sau care nu aparţin nimănui.
De aceea am numit acest blog "No man's land". Din dorinţa de a crea un loc neutru, care nu aparţine nimănui şi pe care oricine îl poate poseda la modul posibil pentru câteva clipe. O fâşie îngustă de teren pe care o străbaţi din câţiva paşi între "frontierele" trasate de fiecare pentru sine. Sau locul acela de pe un câmp de luptă unde nu se trage şi armistiţiul e posibil.
Nu există un adevăr universal, deci nici adevărul meu nu este general valabil. Cu toţii suntem fiinţe ambivalente, în noi coexistă tendinţe contrarii şi dăm curs uneia sau alteia în funcţie de moment şi dispoziţie. Adevărul nostru de azi nu e acelaşi cu cel de mâine şi nici nu e acelaşi cu al altuia.
Nu vom vorbi aici de adevăruri, ci de puncte de vedere. Şi vom permite diferenţa. Sau competiţia. Sau polemicile - cum spunea Paler, "cordiale".
Să discutăm! E una dintre puţinele posibilităţi pe care le mai avem de a nu ne pierde respectul faţă de noi ca oameni. Şi o datorie faţă de noi înşine.
So, ladies and gentlemen, I give you No Man's Land!

Antonia Isacu
20.August.2009